"Tăietura" care a împlinit un destin. Roger Federer și povestea ACELEI lovituri perfecte

Lumea tenisului a ajuns în momentul pe care nu l-ar fi vrut posibil niciodată. La 41 de ani, după două decenii și jumătate dedicate Sportului Alb și fanilor acestuia, marele Roger Federer și-a programat ultimul dans la Londra, în cadrul Laver Cup. Va fi ultima prestație oficială a lui Mr. Perfect, ocazie cu care e timpul să ne amintim un moment rar care a marcat cariera și viața copilului plecat din Basel pentru a cuceri universul.

Urmărește pe Superbet toată acțiunea de la Laver Cup 2022!

1 septembrie 2009. Încă sub efectul primei înfrângeri a lui Rafael Nadal pe zgura pariziană, în fața robustului suedez Robin Soderling, fanii de pe "Philippe Chatrier" se adunau pe cea mai mare arenă de la Roland Garros pentru a-l urmări la lucru pe Roger Federer, rămas marele favorit al competiției și aflat sub presiunea enormă a îndeplinirii unui obiectiv uriaș - câștigarea tuturor celor patru trofee de Grand Slam. Optimile de finală îl puneau pe marele campion elvețian față în față cu Tommy Haas, fost număr doi mondial, autorul multor strălucitoare, dar și un tenismen nevoit să joace un ping-pong dureros între sălile de operație, cele de recuperare și terenul de tenis. Două talente pure, două backhand-uri încântătoare erau gata pentru un spectacol de cinci stele. Și nimeni nu se gândea că unul sau doi centimetri vor face diferența, în acea zi de luni, între eșec și gloria supremă, între decădere și perfecțiune. Parisul devenea, fără să știe, martorul unei bucăți din istoria tenisului, o piesă perfect jucată în trei părți: o intrigă surprinzătoare, aproape șocantă, un moment culminant care-ți taie respirația și un deznodămând care avea să împlinească un destin legendar.

Contextul e știut de toată lumea. Robin Soderling pusese în scenă, duminică, o prestația admirabilă și-l trimisese acasă pe Rafael Nadal, Regele Zgurii și forța permanent dominantă de la Roland Garros, iar un alt challenger important, Novak Djokovic, pierduse în minimum de seturi în fața neamțului Philipp Kohlschreiber. Scena era pregătită pentru Federer, iar fanii, specialiștii și chiar adversarii vorbeau despre cum elvețianul va câștiga Roland Garros 2009 și va intra definitiv în cartea de istorie a Sportului Alb prin cucerirea ultimul Mare Șlem care-i lipsea. Dar, cum tenisul are un curs aproape imposibil de prevăzut, drumul spre marele trofeu era pavat cu o încercare teribilă: intrat pe "Chatrier" cu statutul de outsider care nu are nimic de pierdut, neamțul Tommy Haas, un bun prieten al lui Federer, a găsit în cutiuța cu surprize cele mai bune dintre loviturile sale, a luat toate deciziile inspirate, a profitat de presiunea resimțită de Federer și a sprintat spre un 2-0 la seturi uluitor pentru asistență. Tabela arăta 7-6, 7-5 pentru Haas, murmurul tribunelor nu ascundea surprinderea: "Rafa Nadal pierduse și cred că Roger simțea presiunea în acel meci. Îmi aduc aminte că Federer nu a avut cel mai bun meci al lui: a avut probleme mari cu timing-ul pe forehand la început, iar eu am jucat foarte, foarte bine", avea să rememoreze peste ani germanul născut la Hamburg.

Incapabil să-i spargă serviciul oponentului până la 4-3 în setul al treilea, Roger a dat de probleme în game-ul al optulea, când Haas a făcut rost de o minge de break echivalentă, pentru mulți, cu un match point. Trădat de primul serviciu, elvețianul se vedea nevoit să joace punctul crucial cu mingea a doua. Una care s-a dus în reverul lui Haas și i-a dat un scurt timp de gândire: să joace la așteptare sau să facă ceea ce a făcut perfect întreaga carieră și să atace cu forehand-ul marcă înregistrată într-un moment în care presiunea a depășit de multă vreme limita suportabilului? Retroactiv, decizia a fost un "no brainer". Federer s-a mișcat elegant spre culoarul de dublu, și-a făcut loc pentru o dreaptă inside-out de manual care a mângâiat tușa, apoi a strâns pumnul și a scos un "voila" ca pentru sine. Mingea de break dispăruse, dubiile se însămânțaseră în mintea bravului Tommy Haas, iar publicul era în picioare. Au fost doar câteva secunde, dar unele care au părut cât o eternitate. Geniul lovise, scosese la suprafață tot ce avea mai bun. Lovitura fusese dată, tensiunea eliberată, dezastrul era evitat cu grația cu care doar Michael Jordan își mai strivea adversarii în bătăliile decisive. Un moment GO SUPER în toată splendoarea lui! (aici, la minutul 10:08)

Și cine poate descrie momentul suspendat în timp mai bine decât omul care i-a căzut victimă?

"M-am uitat la acea minge de break precum la o minge de meci, pentru că până atunci servisem foarte bine. Apoi l-am văzut așezându-se pentru acel forehand inside-out...îl pregătea! Mi-am spus <>. Federer era deja cu ambele picioare pe culoarul de dublu, apoi a lovit aproape de linie o lovitură câștigătoare curată. A părut că mingea va ieși afară, dar a prins linia. Ratase forehand-uri aproape toată ziua, iar următorul lucru pe care-l vezi e că reușește o lovitură aproape imposibilă imediat după retur. Într-un fel, îți ia respirația pentru o secundă. A fost ca filmul Rocky 4: e ca și cum aș fi sângerat după acel game. El m-a "tăiat", a prins momentul bun și nu s-a mai uitat niciodată înapoi. Iar eu am avut o cădere, mă gândeam că mingea aceea putea ieși afară și că puteam servi pentru meci. Apoi, publicul s-a implicat în meci și Roger a prins viteză", e narațiunea plastică a lui Haas.

Urmarea nu e deloc greu de ghicit. Federer a închis game-ul de 4-4, Haas s-a prăbușit sub efectul loviturii de ciocan pe care a resimțit-o, iar elvețianul a pus pe tabelă o serie de alte opt game-uri pentru a duce meciul în decisiv. S-a ridicat deasupra adversarului și acolo, 6-2, apoi i-a înșirat pe traseu pe Gael Monfils, Juan Martin del Potro (cu revenire de la 1-2 la seturi) și Robin Soderling pentru a ridica deasupra capului unicul său trofeu la Roland Garros. La șase zile distanță de la momentul în care era nevoit să salveze o minge de break cu serviciul al doilea în fața lui Tommy Haas, destinul lui Federer se împlinea logic și Roger își trecea în CV Career Grand Slam-ul atât de râvnit. Iar istoria următorilor 13 ani, cu Rafa Nadal triumfător în marile războaie de la French Open, face și mai important ACEL forehand care i-a permis lui Federer să aibă un alt argument important în dezbaterea privind cel mai mare jucător al tuturor timpurilor: "Sunt mândru că am reușit să controlez presiunea. Am crezut că a fost prima mea lovitură bună în acel meci. Știam că mă voi uita mult la acea lovitură, știam că pot avea șanse dacă voi ieși cu bine din acel game. Acea lovitură m-a salvat!", sunt cuvintele prin care Roger spunea, la zece ani distanță, totul despre secundele decisive de pe 1 iunie 2009.

Vineri seară, cu Streaming Live pe Superbet, Roger Federer va intra în arena O2 din Londra pentru o ultimă reprezentație a carierei furibunde. Braț la braț cu marele rival Rafa Nadal, îi va înfrunta pe americanii Jack Sock și Frances Tiafoe în meciul de dublu din prima zi a Laver Cup. Când cortina se va trage, ori de câte ori cineva va întreba cât de mare a fost Federer arătați-i acel forehand din meciul cu Haas. Pentru că s-ar putea să fie cea mai bună lovitură pe care a executat-o vreodată!