Avancronica Mondialului de handbal feminin. Până unde merge România?

Cele mai bune 32 de naționale ale lumii din handbalul feminin se luptă începând din 26 noiembrie și până în 14 decembrie pentru titlul mondial. La start se regăsește și reprezentativa României, singura care nu a lipsit de la cele 27 de ediții, incluzând-o și pe aceasta.

Fiind primul mare eveniment global al noului ciclu olimpic, turneul va oferi deja și un indiciu pentru Jocurile Olimpice Los Angeles 2028, chiar dacă nu este criteriu de calificare.

Întrecerea este găzduită de două țări, de Germania și Olanda. Weekend-ul final va fi la Rotterdam, unde își va disputa și România jocurile începând din 27 noiembrie. ’s-Hertogenbosch, Dortmund, Stuttgart și Trier sunt celelalte orașe care găzduiesc meciurile Campionatului Mondial.

Franța sosește ca deținătoare a titlului mondial și vicecampioană olimpică. Les Bleus sunt însă într-o perioadă de tranziție. Olivier Krumbholz i-a predat ștafeta lui Sébastien Gardillou, iar jucătoarele Estelle Nze Minko, Laura Flippes și Chloé Valentini lipsesc, fiind în concediu de maternitate.

Norvegia este campioana olimpică și europeană en-titre și urmărește să dețină toate titlurile majore prin câștigarea Mondialului. La rândul ei și-a schimbat selecționerul, după ce Thorir Hergeirsson s-a retras. În locul său a fost numit Ole Gustav Gjekstad, care a preluat funcția la 1 ianuarie 2025. Norvegiei este deținătoarea recordului de medalii la Campionatul Mondial, cu 12 (4 de aur, 5 de argint, 3 de bronz), fiind depășită doar de Rusia la numărul de titluri mondiale cucerite (7), însă cu un total general mai mic, 11 (7 aur, 2 argint, 2 bronz).

Danemarca, a treia mare favorită, abordează turneul cu încredere după medalia de bronz cucerită la Paris 2024, continuând astfel forma excelentă după locul trei la Campionatul Mondial 2023. Anne Mette Hansen, jucătoarea echipei CSM București, va avea rolul de a orchestra atacul.

Imediat după cele trei naționale vine un grup de patru, format din țările gazdă, Suedia și Ungaria. Orice altă reprezentativă, dacă va ajunge pe podium, va fi considerată o mare surpriză.

România pornește la drum în cea mai tare grupă, alături de Danemarca, Japonia și Croația, cu speranța că va reveni într-un Top 10 mondial după o pauză de 8 ani.

Primele meciuri, joi cu Croația și sâmbătă cu Japonia, sunt decisive. România are nevoie de un început bun pentru a păstra șanse reale de a merge în Main Round și pentru a avea continuitate.

Din luna octombrie, România are un nou staff tehnic, Ovidiu Mihăilă – Iulia Curea. Lotul este format în totalitate din jucătoare care activează în campionatul intern. Grupul este încă în formare, dar sunt destule promisiuni.

Deși nimeni din România nu vorbește despre medalii, sunt mulți care speră că naționala va ajunge măcar într-un sfert de finală, după o pauză de 8 ani. Rămâne însă esențial modul în care staff-ul va gestiona rotația și adaptarea la fiecare meci în parte.

Danemarca este la maturitate sportivă. O națională disciplinată, rapidă, cu jucătoare de top mondial și ambiția de a lupta pentru titlu. Japonia reprezintă un handbal diferit, incomod, bazat pe viteză și execuții precise. Croația, deși într-un proces de reconstrucție, rămâne un adversar care nu trebuie subestimat.

Interesant că trei din cele patru selecționate din grupă au un nou selecționer: România pe Ovidiu Mihăilă, Danemarca a numit-o pe Helle Thomsen, în timp ce Japonia a optat pentru un antrenor danez, Morten Soubak.

Portari: Yuliya Dumanska (Minaur), Bianca Curmenț (Corona Brașov), Elena Șerban (Dunărea Brăila)

Extreme stânga: Gabriela Dumitrașcu (Corona Brașov), Eva Kerekes (Gloria Bistrița)

Interi stânga: Sorina Grozav (Corona Brașov), Maryia Skrobic (Rapid)

Centri: Rebeca Necula (Rm. Vâlcea), Alisia Boiciuc (Corona Brașov), Andreea Popa (Dunărea Brăila), Elena Roșu (Dunărea Brăila), Cristina Laslo (Gloria Bistrița)

Inter dreapta: Alicia Gogîrlă (SCM Craiova)

Extreme dreapta: Sonia Seraficeanu (Gloria Bistrița), Mihaela Mihai (CSM București)

Pivoți: Lorena Ostase (Gloria Bistrița), Sonia Vasiliu (Slatina), Asma Elghaoui (Rm. Vâlcea)